Cu vreo 8 ani in urma, la rascrucea dintre generatia Pro si generatia Laba, aparu un fenomen ce a cuprins toata cocalarimea din tzara: subcultura hip-hop. Fiasco-ul economic post-comunist, lipsa locurilor de munca, dezorientarea populatiei si tendintele spre delincventa juvenila au fost factori care au influentat fenomenul “baiat de baiat” in toate cartierele marginase ale oraselor mari din Romania. Eram sufocat de cea mai comerciala trupa a vremii, Bucuresti Underground Mafia, de g`yeah-uri, de discutii despre fetze sparte, furturi din Germania si ani petrecuti in parnaie, comise de acesti “fani” BUG Mafia. Hip-hop-ul romanesc al rascrucii de milenii se poate asemana cu epidemia punk de la sfarsitul anilor 70 in Marea Britanie, adica o justificare a pseudo-filosofica a nemerniciilor si infractiunilor derbedeilor de strada, rebuturi ale unui sistem gresit si discriminator, unde infractionalitatea porneste de sus si puterea serveste ca exemplu pentru mintile intunecate.
In acea explozie a hip-hopului romanesc, de cealalta parte a baricadei se afla hip-hopul luminat, cu mesaj si facut de oameni cu cateva carti citite la viata lor si ceva cultura muzicala: sindicatul RANS. Trupe precum RACLA, Getto Dacii, Morometzii sau Zale incercau din rasputeri sa stearga petele lasate de Mafia, La Familia si Sotto Inteso. Mai tin minte ca BUG Mafia isi luasera bataie la Suceava, de la cei mai infocati fani.
Pana la urma manelele au facut curatenie pe asa-zisa scena hip-hop. Limbricii si-au dat seama ca nu-s in stare sa priceapa nici macar mesajul BUG Mafia si au migrat catre manele, pe care dupa eforturi fantastice au reusit sa le priceapa si s-au indragostit de ele forever. A urmat apoi perioada Limp Bizkit, in care aceiasi cocalari erau rap-rockeri, purtau sepci rosii si ajungeau in sfarsit sa tolereze homosexualitatea.
In ziua de azi, gunoaiele asculta fie manele, fie metal, fie punk, dupa mediul in care se-nvart. Nu-nseamna ca a ramas hip-hopul pur, dar nu mai e ca la sfarsitul anilor 90. Nu mai au loc bataile de altadata de la concerte, manifestarile de maimuta si limbajul monosilabic de cartier.
Astazi hip-hopul romanesc a ajuns o raritate. Case de discuri de specialitate sunt prea putine, desi sunt o gramada de MC buni, mai ales in Bucuresti, caci e cam greu sa faci hip-hop in satele din provincie. In generatia laba, pentru care Parazitii reprezinta un punct de rascruce intre cultura si incultura, iar Cheloo prea bate apa-n piua pe aceleasi teme, la inceput amuzante, apoi plictisitoare, inca se mai asociaza hip-hopul cu BUG Mafia si nu prea e cunoscut faptul ca acestia n-au fost niciodata etalon pt. aceasta muzica la noi. Apoi, dupa ce Rimaru s-a facut de ras la colaborarea cu Gutza, RACLA a murit si s-a zis cu RANS. Din garda veche au ramas Zale, care-au scos un album bunisor anul trecut, dar prea politic.
Acum sa trecem la subiect. Cedry2k (se citeste Sedric) este un MC bucurestean, membru al trupei Equinox, MC care a contribuit la albumul “Secretul din atom” al celor de la CTC, cu o voce care nu poate ramane ignorata sau nerecunoscuta. Uneori tzipa precum americanii de la Psycho Logical records, se poate apuca de rock precum Deceneu.
“Alchimia Veninului” este primul album de studio al bucuresteanului, si deocamdata cel mai reusit album hip-hop din ultimii 2 ani, depasind depresia provocata de Veritasaga. Muzica e bine lucrata, scratch-urile la fel, pe a locuri apar influente de funk si chiar rock. Stilul e mai apropiat de hardcore rap, luind in consideratie vocea puternica a MC-ului si brutalitatea in exprimare. Si cum in hip-hop cele mai importante sunt versurile, nici la acest capitol nu sta rau Cedry2k. Desi pentru mine pasajele idealiste si moraliste sunt plictisitoare, felul in care sunt exprimate nu e unul sufocant. Se poate remarca o arogantza in ton, la limitele bunului gust, iar capitolul “simtul umorului” a fost studiat cu atentie. Nu sunt de acord cu versul “cel mai capabil creier din istorie”, dar e scuzabil atata timp cat individul nu ma cunoaste personal. glumeam. Imi place si egocentrismul lui, umpic mai de bun simt si mai presus de nivelul “kings of metal”.
Sunt si piese bune, si piese proaste. La fel ca Zale, ne avertizeaza de pericolul globalizarii, incalzirii globale si capitalismului salbatic. Isi baga poola-n societatea de consum cu productii concentrate. Cat despre femei, mi-a ramas si acum in minte un vers: “Cautand sa emancipezi femeia ca si da Vinci/ Eu imi iau «Libertatea» sa fut fata de la pagina cinci”, vers care ar putea fi considerat misogin, fiind scos din context. Foarte amuzanta a fost piesa “Barfe despre tarfe”, cu povestea de la Tradati in dragoste, emisiune hardcore difuzata pe postul Prima TV.
Nu-mi displace deloc stilul acid, apocaliptic, poate prea pesimist, care creaza o atmosfera degradanta, asemenea filmelor lui Lucian Pintilie, Dogma ‘95 a Romaniei, atata timp cat e amestecat cu ironii crunte, glume sadice si umor negru. Asemenea celor de la Boratorii sau Popa Labator, folosesc prea multe citate moraliste din filmele romanesti. Nu e nevoie sa bagi THC pt. a asculta acest album, se asculta si pe uscat. Pana la urma, foarte bine zicea: am libertate de exprimare, dar toti au dopuri in urechi.
Sursa jax2.wordpress.com
